Pe locul actualei biserici, în anul 1713, din iniţiativa lui Constantin Miluescu, precupeţ, a fost ridicată o biserică din lemn care, la început, a luat numele după ocupaţia ctitorului ei de “Precupeţii Noi”. În jurul acestei biserici s-a înfiinţat şi un cimitir.
După trecerea unui veac, biserica s-a degradat, din cauza lemnului care a putrezit, astfel că, în anul 1814, Bârcă, măcelar, împreună cu alţi enoriaşi, clădeşte o biserică din zid, iar în anul 1865, epitropia de la acea vreme, văzând că aceasta a devenit neîncăpătoare, cu ajutorul creştinilor ortodocşi, hotărăşte mărirea ei în lungime, o zugrăveşte şi aşează o tâmplă nouă. În anul 1872, cu contribuţia credincioşilor, biserica a fost restaurată.
Deoarece în cimitirul din jurul bisericii se îngropau, pe lângă răposaţii parohiei şi alţi morţi (dintre cei veniţi din provincie şi din spitalele bucureştene), epitropia hotărăşte în anul 1873 să nu se mai îngroape pe viitor decât răposaţii din cuprinsul parohiei, cerând, în acest scop, aprobarea primăriei. În anul 1890, cimitirul din jurul bisericii este desfiinţat.
Datorită unor împrejurări necunoscute astăzi, la numai cinci ani de la ultima restaurare, biserica cade în ruină completă. În anul 1877, epitropii V. Blehan şi C.I. Cocioceanu, în frunte cu preotul D.N. Mirodot, ajutaţi de o comisie alcătuită din cinci enoriaşi, repară radical biserica, lucrarea terminându-se în anul 1878. Încă din anul 1866, biserica avea în curtea sa şase chilii pe care le închiriase prin licitaţie.
În anul 1893, biserica este zugrăvută de pictorul Anton Serafim. Un an mai târziu, biserica este ridicată la rang de parohie.
În următorii 20 de ani, biserica este înzestrată cu numeroase odoare şi icoane. În anul 1914 este introdusă lumina electrică. În anul 1915, parohia Precupeţii Noi număra 800 de familii, cu peste 3000 de suflete.
La cutremurul din 9 noiembrie 1940, biserica suferă mari stricăciuni, astfel încât Mitropolia ordonă închiderea ei, luându-se măsuri pentru adunarea fondurilor necesare reparării. Lucrările durează până în 1945.
Stilul predominant al bisericii este cel românesc. Planul este basilical, în forma de cruce mult alungită, formând două abside semi-circulare, la fel ca şi altarul. La intersecţia celor două abside se ridică turla în formă octogonală. A doua turlă serveşte drept clopotniţă. Naosul are deasupra o cupolă semi-sferică, sprijinită pe zidurile laterale. Ferestrele bisericii sunt de factură gotică, iar unele dintre ele prezintă frumoase vitralii. În exterior, remarcăm o cornişă cu mai multe rânduri de profile; câmpul zidului este simplu tencuit, cu câte o rozetă cu motive florale. El este fragmentat de un brâu în două registre orizontale. Soclul de piatră prezintă, de asemenea, caracteristicile stilului românesc. La construcţie a fost folosită şi cărămida, totul fiind legat cu var hidraulic. Pictura este în stilul renascentist, cu completări în stil bizantin nou.
Adresa: Str. G-ral Ernest Broşteanu nr. 12, sector 1.
0 Răspunsuri to “Biserica Precupeţii Noi”